Copilul meu ar putea avea ADHD?

Ce este ADHD-ul? ADHD-ul este o tulburarea hiperkinetică, cu deficit de atenție adică, o afecțiune comportamentală, de natura neurobiologică, care poate fi influențată educațional.

Aceasta este destul de frecvent întâlnită la copii și adolescenți și este important de știut că în practica curentă sunt identificați de patru ori mai mulți băieți decât fete.

● pare că nu ascultă atunci când i se vorbește;

● nu urmează indicațiile;

● are dificultăți în organizarea sarcinilor sau activităților;

● evită sau refuză să se implice în sarcini care necesită efort mental susținut (teme școlare sau sarcini în gospodărie);

● pierde lucruri care îi sunt necesare în sarcini sau activități care necesită un efort mental susținut;

● este distras ușor de alte obiecte (jucării, cărți, creioane, unelte);

● uită lucruri legate de activitățile zilnice.

Tipul predominant hiperactiv

● se ridică de pe scaun în clasă sau în alte circumstanțe în care copiii trebuie să stea jos;

● aleargă în situații în care această activitate este nepotrivită;

● i se pare dificil să continue să se joace în liniște;

● este pe picior de plecare sau în continuă mișcare;

● vorbește excesiv;

● se grăbește să răspundă chiar înainte de a fi finalizată întrebarea;

● i se pare dificil să își aștepte rândul;

● întrerupe o conversație sau intervine în jocul altor copii.

Cum trebuie să ne purtăm cu un astfel de copil?

Este important să ne păstrăm calmul când suntem în preajma unui copil cu ADHD. Orice ridicare a tonului sau contact fizic (smucit, tras, împins sau chiar bătut) îi poate accentua stările.

Indiferent că suntem părinții sau educatorii / profesorii unui copil cu ADHD nu trebuie să uităm că lor le este mai greu să ducă la bun sfârșit sarcinile școlare și să aibă același comportament social ca ceilalți copii. Însă aceste aspecte nu trebuie să îi excludă din colectiv ci, mai degrabă, să îi sprijiniți prin intervenții aplicate în mod constant.

Un aspect foarte important este păstrarea legăturii între părinți și profesori / educatori și, nu în ultimul rând, terapie atât pentru copil cât și pentru familia acestuia.

Acest articol a aparut in ziarul EVENIMENTUL ZILEI din 14 martie 2016.

Comentarii


Adauga comentariu