Atunci când vorbim despre violența în cuplu, vorbim despre orice tip de abuz, adică fizic, sexual, sau emoțional. Acțiunea de violență se manifestă prin orice acțiune pe care o face un membru pentru a obține o poziție de control, pentru a crea frică, sau pur și simplu pentru a-l intimida pe cel pe care vrea să-l domine.
Nu este un secret pentru nimeni că, în majoritatea cazurilor, bărbatul este cel care devine agresiv și își manifestă latura dură a comportamentului său. În multe din situații, masculinitatea este prost înțeleasă, masculinitatea învățată astăzi e definită prin putere fizică, economică, psihică, control și violență. Băieții învață că, pentru a fi bărbați, trebuie să fie mari, puternici, dominatori și agresivi. Iar acestă imagine este prezentă peste tot: în familie, în comunitate, în desene animate, în filme, în jocuri și în reclame.
Este important de știut că violența dintre partenerii de cuplu nu ține nici de vârstă, nici de pătura socială din care fac parte, nici de starea civilă și, de multe ori, nu ține nici de gradul de școlarizare. Agresivitatea își are rădăcinile adânc înfipte în familia de bază, de mediul în care un individ s-a format.
Statisticile arată că în proporție de 90% dintre cei care au suferit abuzuri fizice în familia de origine vor reproduce violență în cuplul pe care îl vor forma ulterior. Tot statisticile spun că 70% dintre femeile care au fost abuzate în familia de origine, vor accepta să fie agresate de partenerul de viață sau își vor manifesta agresivitatea fața de proprii copii.
În spatele acestei violențe nu stă doar puterea exemplului, ci și foarte multă frustrare, neputință și chiar dorința de dominare. De cele mai multe ori, bărbatul este cel care își manifestă agresivitatea pentru a domina, pentru că este lipsit de argumente și de tact. Prin acest comportament ține să-i amintească iubitei/ șoției cine este șeful.
Puțini sunt cei care știu că vinovat pentru violență nu este doar agresorul, victima de cel mai multe ori își acceptă rolul, iar această acceptare aduce după sine un soi de complicitate între victimă și agresor.
În literatura de specialitate se vorbește despre sindromul Stockholm, adică sindromul atașamentului paradoxal. Acest tip de sindrom este dezvoltat de femeile care sunt agresate, care au parte de violență și, care deși sunt maltratate sau amenințate, își vad propriul agresor ca pe un salvator. Există o serie de cupluri care îşi încep relaţia iubindu-se cu pasiune, anticipând că se vor iubi întotdeauna la fel. Însă, în cele din urmă, relația lor se scufundă în indiferenţă, frustrare şi resentimente, și când violența devine o rutină, divorțul sau separarea reprezintă singurele soluții.
Cum pot preveni bărbații violența asupra femeilor?
- Atunci cand o discuție degenerează și se ajunge la țipete și simți că îți pierzi cumpătul, alege să ieși din încăpere. O plimbare ajută mult la limpezirea gandurilor.
- Nu uita să respiri adânc! Sună ciudat, dar atunci când ne enervăm nu respirăm cum trebuie și nici creierul nu se oxigenează cum trebuie. Trei minute de respirație regulată și controlată va ajuta creierul să detensioneze întreg organismul.
- Consultă un psihoterapeut! Știu ca e greu să-ți asumi pornirile și că, de cele mai multe ori, nu ești mândru de cum reacționezi în anumite situații, însă în cabinetul de psihoterapie se găsesc soluții și nu o să fii judecat!
- După ce cearta s-a consumat e bine să vă gândiți dacă vă mai iubiți partenera. Daca încă aveți sentimente pentru ea, nu este corect să deveniți agresivi pentru că riscați să o pierdeți, iar dacă constatați că nu o iubiți e mult mai sănătos să puneți punct relației.
- Faceți sport! Când sunteți furios, alergați sau încercați să loviți un sac de box. În acest fel o să vă consumați energia și, odată cu ea, și toată furia. E mult mai sănătos și, în plus, această variantă nu are urmări.
Acest articol a aparut in ziarul EVENIMENTUL ZILEI din 10 septembrie 2016.
Comentarii