Atât voaierismul cât și scopofilia reprezintă o tulburare psihosexuală, în care placerea sexuală este obținută aproape exclusiv prin spionarea altor persoane în timp ce se dezbracă sau atunci când întrețin contacte sexuale.
Cu toate acestea, putem considera că voaierismul este o perversiune sexuală doar atunci când satisfacția sexuală este obținută doar prin spionare sau atunci când este acompaniată sau urmată de masturbare.
Curiozitatea de a privi și, în unele cazuri, experința de a fi privit de cineva în unele dintre cele mai intime momente poate fi una foarte incitantă și poate constitui o parte a preludiului. În acest context, putem vorbi și de striptis, iar această latură nu este considerată nici patologică, nici tulburare, ci mai degrabă un afrodisiac pentru relațiile de lungă durată și chiar pentru novici.
Această tulburare este mai frecvent întâlnită în rândul bărbaţilor, dar asta nu înseamnă că femeile nu pot fi voaioriste. Firesc, sunt într- un număr mai mic, dar această tulburare apare și la ele. Chiar şi în rândul adolescenților această tulburare este deseori întâlnită, deoarece ei sunt foarte curioşi din punct de vedere sexual și, odată cu această etapă, ei reușesc să-și descopere propria sexualitate. La adolescenți, acestă manifestare se estompează și dispare, în cele mai multe din cazuri, atunci când își încep viața sexuală și, de cele mai multe ori, vor avea o viață sexuală sănătoasă.
Voaieriștii nu sunt periculoși, ei caută să-și satisfacă nevoia sexuală doar prin privit sau prin autosatisfacere, deci ei pot agresa cel mult emoțional atunci când sunt surprinși. Nu sunt violenți și au diverse moduri prin care acționează. Fie că vorbim de locuri publice cum ar fi în trenuri, cabine de probă, vestiare etc, cât și din intimitatea propriei case, acolo unde își pot vâna cu ușurință vecinele. Este important de știut pentru cei care se vor întâlni cu acest gen de persoane că, atunci când sunt surprinși, se inhibă și se vor opri și, foarte repede, își vor face urma pierdută.
Puțini știu că practica voaiorismului își găsește originea și resursa în nesiguranța și teama de respingere, care îi determină pe voaiori să își îndrepte sursa de plăcere de la actul sexual propriu-zis la, simplul și puțin riscantul, privit.
În general, cei care au această tulburare nu își doresc să schimbe ceva pentru că așa au cunoscut satisfacția și şansele ca aceste persoane să se schimbe sunt foarte mici. Cu toate acestea, voaierismul poate fi tratat atunci când dorința de schimbare vine direct de la cei care au această tulburare.
Randamente remarcabile se obțin prin terapia comportamentală și psihoterapie. În general, voaieristul trebuie să-și controleze impulsul de a-i observa pe alții și să găsească o formă sănătoasă, atât din punct de vedere fizic cât și emoțional, de a se manifesta sexual. În terapie se vor atinge și subiecte de genul: respectul de sine, încredere în propriile forțe și pe gestionarea respingerii.
Comentarii