Echilibrul din relatia parinte-copil

Relatia parinte-copil este un punct de referinta in viata fiecarui individ. De la aceasta relatie invatam, si mai tarziu ne construim si celelalte relatii. Din instinct, parintii stiu sa gestioneze aceasta relatie insa pot intervenii factori externi care sa o dezechilibreze.

Asa se face ca in unele familii copii sunt rebeli ceea ce ii face sa sara din gresala in gresala in timp ce in altele copii sunt atat de mamosi incat prefera sa-si traiasca viata in umbra parintilor.

Eu personal cred in echilibru iar acesta se poate obtine atata timp cat adultii stiu sa pastreze o pondere a libertatii sau a protectiei si a oferirii de informatie catre copil. Singurul factor care trebuie sa ramana constant si la cele mai inalte cote este fara doar si poate iubirea neconditionata pe care copii trebuie sa o primeasca de la parintii lor.

Informatiile pe care parintele le ofera copilului trebuie sa fie direct proportionala cu crestrea in varsta a copilului si invers proportionale cu protectia. Acest lucru inseamna ca de la primul an de viata o sa oferim din ce in ce mai multe informatii micutilor, informatii ce o sa fie din domenii variate in timp ce protectia o sa se diminueze de la an la an.

In primii ani de viata, copii sunt dependenti de parintii lor insa o data cu trecerea timpului copii trebuie sa devina independenti atat cat le permite varsta sa fie iar acest lucru poate fi posibil daca pariintii vor oferii „libertate controlata” pentru inceput.

Graficul este o prezentare ideala, si marile variatii din acest grafic pot fi considerate in timp, ca fiind o relatie disfunctionala. Graficul relatiei tale cu copilul tau cum arata?

poza

 

semnatura2

 

 

 

 

 

 

Comentarii


Adauga comentariu