Mecanismele de apărare sunt niste procese psihice, în principal inconștiente, pe care indivizii le folosesc pentru a se apăra de emoții sau gânduri care ar produce anxietate, sentimente depresive sau o rană în stima de sine dacă ajung la conștiență. Cu alte cuvinte mijloacele de apărare a Sinelui sunt strategii, adesea inconștiente, a căror funcție este păstrarea intimității și imaginii de sine.
Paradoxul mecanismelor de apărare este că, deși folosirea lor este protectivă, si in unele situatii este benefica, totusi conștiința este restrânsă atunci cand ne folosim mecanismele de aparare pentru ca acestea ne impiedica sa ne asumam o imagine de sine reala si chiar sa fim creativi in actiunile pe care le intreprindem.
Conform psihologiei ego-ului, mecanismele de apărare pot fi clasificate după patru criterii: narcisist, neurologic, matur și imatur.
Mecanisme narcisiste:
- Proiecția: Atunci cand vedem in ceilalti lucruri care defapt nu ne plac despre noi si refuzam sa credem ca si noi suntem lafel.
- Refuz: Negarea unei realitati care este evidente. Este frecvent intalnita atunci cand ne indragostim dar ne este greu sa recunoastem.
- Distorsiunea realității: Atribuirea de calități exagerate pentru sine sau pentru alții.
Mecanisme imature
- Regresie: Reintoarcerea la un stadiu de dezvoltare anterior, cu alte cuvinte implementarea comportamentelor dintr-o etapă anterioară.
- Hipocondria: se manifesta prin implementarea fanteziilor ca suntem bolnavi si ca trebuie sa ne tratam fără o bază reală.
- Fantezie: Construcția mentală idealizată a unei persoane sau situații care servește pentru a compensa o realitate opusă.
- Somatizare: Exprimarea emoțiilor atat de puternic incat ajugem sa le simtim fizic in corp.
- Comportament pasiv-agresiv: Arătați agresivitate ascunsă.
- Impulsivitate: Împiedică persoana să se oprească pentru a reflecta asupra aspectelor și motivațiilor comportamentului lor.
Mecanisme neurologice:
- Control: Necesitatea evitării oricărei schimbări de mediu și chiar si personale.
- Afecțiunea izolată: Disocierea dintre elementele cognitive și emoționale.
- Rationalizare: Invenția explicațiilor pentru a se justifica.
- Disocierea: Modificarea temporară a funcțiilor de integrare a conștiinței.
- Instruirea reactivă: substituirea comportamentelor, a gândurilor sau a sentimentelor care sunt inacceptabile de către alții.
- Reprimare: Eliminarea gândurilor și dorințelor din conștiință.
- Intelectualizarea: Deconectarea emoțiilor de la intelect.
Mecanisme mature:
- Sublimarea: Direcționarea dorințelor către o altă activitate.
- Suprimarea: persoana intenționează să evite confruntarea cu gândul la probleme, dorințe sau experiențe care îi creaza disconfort.
- Ascetism: retragerea voluntară din situații care produc bucurie.
- Umor: Folosirea sarcasmului și ironie în fața problemelor.
Mecanismele de apărare sunt strategii pentru a întrerupe cursul experiențelor actuale și sentimentele asociate cu aceste experiențe. Natura pare să fi oferit moduri diferite de a proteja organismul de ceea ce nu putem accepta sau ne provoaca discomfort. Atunci cand ne acoperim urechile la un zgomot puternic, sau cand închidem ochii evitând brusc un fulger puternic de lumină in același mod, ne protejăm emoțiile împotriva neplăcerilor.
În cazul în care mecanismele de apărare nu ajung la restabilirea echilibrului, individul începe să experimenteze reacții precum depresia, stresul și anxietatea. În astfel de cazuri, persoana trebuie să recurgă la ajutorul unui psihoterapeut pentru a-i invata sa isi gestioneze propriile sentimente și ale canaliza într-un mod care să nu le facă rău. 
Comentarii