În literatura de specialitate, patima jocurilor de noroc este denumită IUDOMANIE. Această problemă se diagnostichiază ca fiind jucatul patologic. De multe ori când alegem sa vorbim de acest subiect suntem tentaţi sa spunem că este o dependenţă dar în realitate este o tulburare de control a impulsului şi nu este considerate o dependenţă. În zilele noastre jucatul patologic este definit drept o formă separată a unui episod maniacal. Această tulburare este caracterizată de o neputiinţă de gestionare a propriilor economii şi a timpului petrecut în sala de jocuri.
Fie că vorbim de pariuri de curse de cai, pe rezultate sportive sau de jocuri de noroc precum păcănele, barbutul, alba-neagra, loto, ruleta, bingo, poker şi chiar jocuri de cărti, oferă perspectiva unui câştig substanţial într-un timp scurt şi fără efort fizic, motivează oamenii să-şi investească banii. Un alt aspect foarte important este adrenalina care face ca jocul să capete viaţă şi să fie mult mai incitant.
Motivele care stau la baza dorinţei de a juca sunt diverse şi acoperă o paletă largă de nevoi. Printre cele mai des întâlnite sunt:
- Depăşirea timidităţii;
- Plictiseală şi chiar singurătatea;
- Posibila rezolvare a problemelor financiare;
- Aparenta relaxare după o zi stresantă;
- Evitarea problemelor şi a sentimentelor neplăcute;
- Nevoia de adrenalină;
- Nevoia de confirmare a propriilor abilităţi de joc şi a mecanismelor de gândire;
Recunoaştem un jucător patologic atunci când este preocupat excesiv de jocuri, îşi minte familia, face imprumuturi nejustificate, fură pentru a avea cu ce să joace, subiectul încercă să căştige, jocurile pierdute prin alte jocuri pentru aş recupera paguba, pierderea controlului şi nu în ultimul rând îşi asumă riscul de a-şi pierde relaţia conjugală. În cazurile cu vechime în acestă patimăsunt dese situaţiile în care subiecţii au schimbări bruşte de comportament şi chiar atacuri de panică atunci când jocul nu le este favorabil.
Pentru a depăşii mai uşor perioada de sevraj este recomandat ca timpul care odată era ocupat de diverse activităţi în sala de joc să fie investit în alte tipuri de activităţi cum ar fi:
- Petrecerea timpului liber alături de familie;
- Vizionarea unor filme;
- Cititrea unor cărti;
- Plimbările dese în aer liber, fie că vorbim de parcuri sau de drumeţiile pe munte;
- Redescoperirea unor hobby-uri sau chiar descoperirea unora noi;
- Discutiile telefonice cu prieteni atunci când dorinţa de joc este prezentă;
- Un rol benefic îl au planurile de viitor cu persoana iubită;
- Practicarea unui sport de cel puţin două ori pe săptămână;
- Activităţi casnice cum ar fi curăţenia, prepararea mâncarii şi chiar cumpărături;
Patima jocurilor de noroc poate sa fie depăşită prin terapie atâta timp cât programul terapeutic este respectat şi exista şi susţinerea familiei. Studiile arată că în medie avem nevoie de un program terapeutic care să se extinda pe cel puţin doi ani pentru a ne asigură ca nu există nicio abatere si pentru a avea certitudine că problema a fost depăşită. Ca şi în cazul aloolului acestă tulburare poate oricând să revină dacă nu reuşim să ne controlă, deci practic toată viaţa trebuie să avem grijă cum ne expunem acestui “viciu”.
În realitate, jucătorul este singurul în măsură de a lua decizia să renunţe la jocurile de noroc. Totul ţine de control, încredere şi respect atât pentru propria persoană cât si pentru cei din jur. 
Comentarii