Conform Dicționarului Explicativ Român selfie înseamnă autoportret fotografic digital realizat în vederea distribuirii pe rețelele de socializare. În realitate însă, putem să avem multe selfiuri care să nu fie publice, să nu aibă ca scop final afișarea publică.
Am constatat în timp că selfi-ul reușește să scoată tot ce e mai frumos din noi. Nu am vazut selfi-uri cu persoane triste sau care nu arată în formă, ceea ce înseamnă că ceva pozitiv stărnește în noi. Poate trist este că zâmbim mai des în selfie-uri decât în viața reală, dar chiar și așa înseamnă că suntem conștienți că atitudinea pozitivă este importantă.
Problema apare atunci când ne facem poze pentru a le pune pe rețelele de socializare iar selfiul nu este în concordanță cu ce simțim. Sunt tot mai multi oameni triști pe stradă și oameni fericiți online. Sincer, cine și-ar dori să intre pe Facebook sau pe Instagram și să vadă oameni triști sau deprimați? Probabil că nu multe persoane.
Cu toate acestea, dorința exacerbată de a ne expune public și de a ne ridica la standardele “prietenilor virtuali” nu face altceva decât să ne confirme că avem o stimă de sine scăzută și că avem nevoie de confirmarea celor din exterior sau că avem o personanilitate narcisică care trebuie satisfăcută prin a ne face văzuți.
Indiferent care este motivul pentru care alegem să ne facem publice selfi-urile, odată ajunși în mediul online, totul pare să graviteze în jurul unei întrebări: Cine sunt și cine ar trebuii să fiu? Pentru că ne place să recunoaștem sau nu, abia așteptăm să primim like-uri și comentarii și acea grijă cu care facem un selfi oglindește defapt nevoia de a stârnii o avalanșă de confirmări exterioare că suntem „cool” sau „sexy” sau „tineri” etc.
Și uite așa se face că „eu” ajunge să însemne ceva, selfi-ul meu altceva, atunci când suntem dornici de like-uri și combinația dintre cele două, care până la urmă mă definesc pe mine.
Chiar dacă pare de neglijat acestă situație, repetată de câteva ori ajunge să ne depersonalizeze și când plecăm în căutarea “imaginii perfecte” defapt să ne îndepărtăm din ce în ce mai tare de autenticitatea propriei persoane. Căutăm un gen de perfecțiune sau de frumos, agreat de cei din jur fără să apreciem ce ne place nouă și atunci ne transformăm modul de a gândi sau de a acționa din rațional în irațional.
Chiar dacă oamenii nu pot vedea în noi acea latură minunată, nu înseamnă că ea nu există doar pentru că nu este văzută de cei din mediul online sau de ce cei cu care interacționăm.
Un „selfie sănătos” este un selfie care nu are la bază perfecțiunea, nici nevoia de popularitate ci doar un moment în timp cu „perfecta noastră imperfecțiune”. Este perfect normal să ne facem selfi-uri în vacanțe, cu prietenii, la petreceri și chiar și singuri atunci când avem o zi bună și ne simțim bine în pielea noastră. Nu este benefic să ne transformam în ceea ce nu suntem doar pentru a demonstra ceva în public.
Nu trebuie să uităm că dacă viața este un eveniment, noi avem biletul de intrare în buzunar, ceea ce înseamnă că putem alege să fim în centrul atenției pentru diverese calități sau să atragem atenția prin artificii simple și fără valoare. Tu cum alegi să te reprezinți? Cât de mult te iubești pe tine? și cât de mult îți iubești imagina în societate? 
Comentarii