În termeni simpli, atunci când vorbim de frică, trebuie să știm că este un mecanism de supraviețuire ce apare ca răspunsul unui om la o amenințare concretă. Cus Damatio, antrenorul lui Mike Tyson, spunea că „și lașul și eroul simt același lucru, frică, dar diferența dintre ei este că eroul își controlează sentimentele, în timp ce lașul nu”
Sentimentul de frică este la fel de natural ca și cel de foame sau de sete și nu am văzut pe nimeni căruia să îi fie jenă sau rușine pentru că îi foame sau sete. Sunt mulți cei care afirmă că „nu știu ce este frica”, dar în realitate a susține acest lucru este ca și cum ar spune că nu știu ce este foamea, setea, iubirea sau ura. Toată lumea are emoții, iar frica este una dintre cele mai puternice și mai instinctuale dintre acestea.
Multe persoane nu își depășesc fricile pentru că se tem să le recunoască. Se poate să fie jenați, chiar să le fie rușine să-și admită presupusele slăbiciuni, crezând probabil că ceilalți ar putea să spună că sunt slabi pentru că au astfel de frici. În realitate, recunoșterea unei frici este primul pas care duce spre vindecare, indiferent de natura fricii.
În momente de pericol sau conflict, corpul elimină substanțe chimice prin glandele adrenale care acționează și trec prin sistemul sangvin, pregătind corpul pentru luptă sau fugă, făcându-l să fie mai puternic, mai rapid și, uneori, imun la durere. Cu alte cuvinte, adrenalina vine în sprijinul corpului pentru a ameliora din stările care pot provoca un disconfort mai mare atunci când trecem printr-un episod încercat de teamă sau frică.
Sun Tzu în „Arta războiului” face referire la „adversarul interior” ca fiind vocea negativă care îți suflă în ceafă și care îți spune că îți este frică, că ești speriat sau că nu poți face față situației în care te găsești. Puțini știu că, de cele mai multe ori, nu frica îi doboară, ci propria minte prin intermediul auto-sabotajului. Adversarul interior este cel care învinge mai mulți oameni decât orice frică imaginară sau concretă. Deci se spune, pe bună dreptate, că dacă nu poți înfrânge omul din interior, nu poți înfrânge nici omul din exterior.
Atunci când viața ne aduce în fața unei situații de confruntare de orice tip, simțim frică, iar manifestarea acesteia poartă multe chipuri și are grade diferite de intensitate. Dar ea este tot timpul prezentă.
Cum gestionăm frica
Pe scurt și la subiect, cel mai bun mod de a depăși frica este să o confrunți. Acest proces se numește terapia prin expunere. Prin expunerea la frică pe care o avem, ne desensibilizăm. În realitate nu putem învăța decât în momentul în care ne aflăm efectiv în situația de confruntare. Cu alte cuvinte, dacă pentru a învăța să înotăm avem nevoie să fim în apă, așa și pentru a gestiona frica avem nevoie de situații în care să fim conectați la propriile frici. De cele mai multe ori, pentru a ne gestiona frica avem nevoie să ieșim din zona de confort. Aceasta poate să însemne locul de muncă, relația cu partenerul de viață, stilul de viață sau chiar confortul propriei locuințe, iar lista poate continua. Orice ieșire din zona proprie de control înseamnă curaj și asumare. Frica netratată aduce după sine neîncredere în propria persoană, mediocritate, fobie, anxietate și, nu în ultimul rând, atacurile de panică. Tratarea fricii nu se face numai în ședințele de psihoterapie, ci în fiecare zi atunci când această stare încearcă să își facă simțită prezența în viețile noastre.
Acest articol a aparut in ziarul EVENIMENTUL ZILEI din 10 octombrie 2016.
Comentarii