Despre Alzheimer si evolutia acesteia

Demenţa Alzheimer este boala care afectează creierul uman, producând modificări de structură la nivelul acestuia, care ulterior determină pierderea memoriei şi în final duce la moartea bolnavului. Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență la persoanele în vârstă și reprezintă jumătate din totalitatea cazurilor de demență.

Care sunt primele indiciile prin care ne putem da seama că cineva are Alzheimer?

Ei bine, este uşor de diagnosticat pentru că în viaţa subiectului intervin foarte multe schimbări de comportament şi de atitudine care sunt foarte uşor de remarcat de cei din jur. Intervin multe schimbări pe multe paliere cum ar fi: Tulburări de limbaj, acestea se manifestă prin uitarea cuvintelor uzuale, pe care ajung să le înlocuiască cu expresii de genul: ”asta”, “cum îi spune”, “înţelegi tu”, “nu-mi vine acum cuvântul”. Tulburări ale memoriei recente, atunci când subiecţii uită evenimentele trăite recent, informaţii memorate recent iar ulterior toate aceste episoade se generalizează. Lipsa iniţiativei care se manifestă de multe ori prin somnolenţă continuă, prin vizionarea la televizor toata ziua fără a urmării ceva în mod special şi refuzarea efectuării activităţilor zilnice. Tulburări ale dispozitiei care se manifestă prin schimbări bruşte de dispozitie, pot devein morocănoşi sau furioşi fără motiv, nu mai găsesc plăcere în activităţile care îi bucurau înainte.

Comportament bizar, adică au tendinţa de a pune lucrurile în locuri ciudate, se pot îmbraca cu haine nepotrivite pentru vremea de afară. Sunt situaţii în care devin neingrijiti, în cele mai multe cazuri, igiena personală este precară fie că îmbracă haine nespătate sau că uită să se spele. În multe din cazuri subiecţii sunt dezorientaţi, aceste persoane se pot rătăci în locurile pe care înainte le cunoşteau foarte bine, pot uita chiar şi adresa la care locuiesc. Sunt frecvent întâlnite şi dificultăţi în îndeplinirea sarcinilor zilnice, cum ar fi prepararea mesei, ieşitul din casă în diverse scopuri. Deşi se întâlnesc mai rar încă de la începutul bolii pot exista şi halucinaţii vizuale sau auditive, sau episoade de agresivitate fizică sau verbal.

În DSM- IV Evoluția bolii este împărțită în mod convențional în trei etape, pentru sa se evalua cat mai uşor evoluţia:

Faza inițială:

  • pierdere a orientării;
  • pierderea capacității de a iniția anumite activități;
  • neadaptare la situații noi și nefamiliare;
  • reacții întârziate și capacitate de memorare încetinită;
  • tulburări de judecată, decizii greșite;
  • dificultăți în utilizarea banilor;
  • tulburări de dispoziție afectivă, iritabilitate, neliniște;

Faza intermediară:

  • probleme în recunoașterea persoanelor familiar;
  • dificultăți la citit, scriere și calcul;
  • greutăți în a se îmbrăca singur;
  • probleme de gândire logică;
  • tulburări de dispoziție accentuate, ostilitate față de persoane apropiate;
  • pierderea orientării temporale;
  • suspiciuni nejustificate, idei de persecuție, gelozie, urmărire;
  • necesitatea unei supravegheri și îngrijiri permanente;

Faza avansată (tardivă):

  • pacienții nu-și mai amintesc că trebuie să se spele, să se îmbrace, să meargă la toaletă;
  • pierd abilitatea de a mesteca alimentele, de a înghiți, uită că au mâncat deja și pretind să li se servească din nou masa;
  • dificultăți în păstrarea echlibrului, dificultăți de mers;
  • stări confuzive, uneori cu agitație, în special noaptea;
  • pierderea capacității de a comunica prin cuvinte;
  • pierderea controlului vezicii urinare sau intestinal (incontinență pentru urină și fecale);

Tratamentul actual care există pe piaţă, nu vindecă boala, dar încetineşte progresia ei şi ameliorează simptomele pacienţilor, cee ace le îmbunătăţeşte simţitor calitatea vieţii. La ora actuală, tratamentul este gratuit şi se prescrie de către comisia de evaluare fiind nevoie de evaluarea unui medicul psihiatru, neurolog şi a unui psiholog clinician.

În realitate, în viaţa unei familii intervin multe schimbări atunci când un membru al acesteia sufera de acestă tulburare. În afara de un tratament medicamentos adecvat, pacientul are nevoie de o îngrijire specifică adică să fie spălat, să fie hrănit şi să fie ferit de tot ce îl poate rănii.

Pentru gestiona mai uşor acestă perioadă este important ca persoana care are în îngrijire o persoana bolnava de Alzheimer să beneficieze de consigliere psihologică. Odată pentru că ar avea detalii despre boală şi evoluţia acesteia, dar mai ales pentru gestionare propriilor emoţii şi stărilor specifice pe care le au acei care intră în contact cu o persoana bolnavă.

Comentarii


Adauga comentariu