Conform DSM V, cleptomania este o tulburare caracterizata prin problema auto-controlului emotional si comportamental. Cu alte cuvinte este o afecțiune în care pacientul nu poate rezista tentației sau impulsului de a fura, fara sa aiba nevoie de ceea ce fura. Cleptomanul fura de dragul actiunii in sine, nu pentru ai aduce un beneficiu.
De cele mai multe ori ne este greu sa-i intelegem pe cei care sufera de aceasta tulburare, insa ei au nevoie de ajutor mai mult decat de prejudecati. Iata ce simte si cum percepe un cleptoman situatia in care se gaseste:
- nevoie foarte puternica de a fura un obiect de care nu are nevoie;
- senzatie de tensiune crescanda inainte de furt;
- senzatie de placere si multumire in timpul furtului;
- teama ca nu se va putea oprii niciodata;
- stima de sine scazuta;
- sentiment de vinovatie si rusine dupa furt.
Din punct de vedere medical, criteriile de diagnostic pentru cleptomanie sunt:
- Inabilitatea de a rezista impulsului de a fura obiecte care nu sunt necesare pentru folosul personal si nu au valoare.
- Tensiune crescanda care precede furtul.
- Placere, usurare si mltumire simtite in timpul furtului.
- Furtul nu este comis ca o forma de razbunare sau pentru a exprima mania si nu este realizat in timpul unor episoade de halucinatii sau delir.
- Furtul nu are legatura cu episodul maniacal din cadrul tulburarii bipolare sau a altei tulburari mentale, cum ar fi tulburarea de personalitate antisociala.
In general cleptomania debuteaza in adolescent si apoi isi urmeaza caracterul episodic sau cronic in functie de caz. In literature de specialitate au fost descries trei evolutii tipice de cleptomanie:
- Cleptomania sporadica – Acesta etapa este caracterizata prin episoade scurte si lungi in care subiectul nu fura si nici nu se hraneste cu adrenalina din cadrul furtului.
- Cleptomania episodica – In aceasta a doua etapa avem perioade prelungite atat de furt cat si de pauza, acestea alternand intre ele.
- Cleptomania cronica – Acesta ultima faza este caracterizata de perioade in care subiectul fura mai mereu si ajunge sa simta satisfactie din tot ceea ce face.
Persoanele care sunt cleptomane experimenteaza impulsul de a fura si sunt constienti de faptul ca nu procedeaza corect si ca este daunator si chiar lipsit de sens insa nu se pot domina si pica mere prada viciului.
Cleptomania este foarte greu de depsitat si controlat fara ajutor. Ceea ce inseamna ca persoana care sufera de cleptomanie trebuie sa fie sprijint de familie si de prieteni in as asuma viciul si in etapele de tratament.
Pentru a beneficia de un tratament eficient este foarte important ca diagnosticul sa fie bine facut. Diagnosticul se face in urma anamenezei si a unui interviu clinic specific pentru ca cleptomania poate fi diagnosticata gresit si ca tulburare de personalitate de tip antisociala.
Tratamentul implica de obicei medicatie si psihoterapie iar un aspect important este ca trebuie sa ne adresam specialistilor cat mai curand posibil. In timp s au observant rezultate foarte bune la clientii care au abordat situatia inca din faza encipienta. 
Comentarii