Se întâmplă des, și mai ales la locul de muncă, să nu ne placă de cineva și, totuși, să fim nevoiți nu doar să îl vedem zi de zi, ci și să interacționăm cu respectiva persoană. Uneori pare greu de înțeles că nu putem să construim o relație cu cei cu care interacționăm destul de mult sau cu persoane care interacționează bine cu alte persoane, dar cu noi nu pot interacționa la fel de simplu.
Pe de altă parte, este perfect normal să nu fi plăcut de toată lumea și nici tu să nu placi pe oricine. Iată câteva răspunsuri posibile la întrebarea „De ce nu ne place de o persoană, chiar dacă respectiva persoană este drăguță?”
- Chiar dacă nu recunoaștem des, aspectul fizic este cel care ne dictează o primă impresie despre cineva. Dacă ne place ce vedem, atunci relația pe care o construim cu persoana din fața noastră are o șansă reală. Dacă nu, este puțin probabil. Pe de altă parte, atunci când evaluăm persoana din fața noastră, o facem conform propriilor standarde sau principii și, odată cu această situație, confirmăm teoria conform căreia frumusețea este relativă și, automat, frumos este ce îmi place mie nu ce le place altora.
- Deși este superficial, avem tendința să judecăm „ambalajul” înainte de a descoperii ce se ascunde în interior. Nu apucăm de multe ori să vedem dacă persoana din fața noastră este amabilă, dacă chiar are ceva de spus relevant în contextul în care ne aflăm și nici dacă acea persoană este dispusă să ne sară în ajutor atunci când avem nevoie. Din nefericire, nu toată lumea consideră că a fi amabil este o calitate importantă și de aceea poate nici nu suntem interesați să descoperim asta la cei din jur.
- Sunt persoane care se oglindesc atât de bine una în cealaltă încât nici nu-și dau seama că, de fapt, atunci când nu rezonează cu cel din fața sa, în realitate are o problemă nerezolvată chiar cu propria persoană. Un exemplu este atunci când spui despre X că nu-ți place de el pentru că nu zâmbește niciodată, într-un moment de sinceritate sau de introspecție poți săți dai seama că, de fapt, nici tu nu prea mai zâmbești și că mai mereu ești încruntat. Nu suntem capabili să vedem calitățile și defectele celor din jurul nostru dacă nu rezonăm cu ele într-o mare măsură.
- Un alt aspect important este starea de spirit. Dacă eu sunt îngândurată și lângă mine apare cineva care îmi vorbește mult sau râde și face glume pe care eu nu le gust, la momentul respectiv este foarte posibil să nu-l percep ca pe o persoană drăguță.
- Fiecare persoană are propriul temperament, experiențe de viață, sensibilități, stare de spirit etc. De multe ori, dacă nu rezonăm cu cineva de fapt ne aflăm în locul nepotrivit sau în anturajul nepotrivit nevoilor pe care le avem. Ceea ce nu înseamnă că persoanele din anturaj au o problemă, ci mai degrabă că nu ne aflăm noi unde ne-am simți bine cu adevărat.
- Un alt răspuns pertinent este invidia. Este posibil să vedem persoana din fața noastră ca și când este mai bună sau arată mai bine etc. Și chiar dacă pare greu de crezut, este posibil să nu fie nimic mai mult decât o neîncredere în propria persoană care se manifestă prin auto sabotare pe de o parte și pe de altă parte prin invidia față de persoana la care ne raportăm. În final, este important să nu ne facem plăcuți de toată lumea, pentru că atunci nu am mai fi autentici și naturali, dar este important să nu ne transformăm în niște ființe conflictuale sau evitante.
Comentarii