De a lungul timpului am întâlnit această controversă, cei care calcă pragul cabinetului de psihologie sunt clienţi sau pacienţi? Ei bine ambii termeni sunt corecţi, cel puţin până la ora actuală nu este reglementat acest aspect într-un fel sau altul.
Cu toate astea este foarte important să fie stabilit încă de la început în ce fel de relaţie vrem să intrăm cu terapeutul nostru, care este postura noastră în raport cu acesta.
Conform Dicţionarului Explicativ Român termenul de client semnifică, persoană care se adresează unui avocat pentru a-şi apară interesele, unui medic pentru a-şi îngriji sănătatea etc. În timp ce pacient este explicat că persoană bolnavă care se găseşte în tratamentul unui medic, sau persoană supusă unui supliciu; victima; martir.
Este important să ne amintim că în Şcoală Psihanalitică pe care a format-o Freud era folosit termenul de pacient. Este însă de luat în calcul că atât Freud cât şi cei care i-au urmat au fost medici, în mod normal era stabilită o relaţie medic-pacient.
În 1942, Carl Rogers a propus în lucrarea să “Psihoterapia non-directiva” înlocuirea termenului de pacient cu cel de client. Acest mic pas a dezvoltat ulterior bazele unei noi şcoli având la baza terapia centrată pe client.
Termenul de “pacient” îl pune pe cel din faţă psihologului în poziţia de victima, adică nu este sănătos, are o problema ce îi pune în pericol integritatea. În acelaşi timp termenul de “client” îl responsabilizează pe acesta în sensul în care se gândeşte că a cerut un serviciu, pe care îl plăteşte pentru el şi caută să primescă tot ce e mai bun şi să utilizeze la maxim ceea ce primeşte. O abordare corectă cu singuranţă oferă mai multe şanse de reuşită terapiei decât una pasivă în care aştepţi că psihoterapeutul să “te vindece”.
În altă ordine de idei că pacient te găseşti într-o poziţie de inferioritate faţă de terapeut, depinzi de el, însă că şi client eşti cel puţin într-o poziţie de egalitate cu acesta. Ai ales să apelezi la serviciile lui, plăteşti pentru ele şi dacă nu eşti mulţumit de ele eşti liber să apelezi la serviciile altcuiva.
În concluzie te poţi consideră clientul unui psiholog sau al unui psihoteraput şi pacientul unui psihiatru. Atâta timp cât eşti dispus să munceşti cu ţine împreună cu terapeutul tău se poate consideră că formaţi o echipa ceea ce înseamnă că aveţi o relaţie tereaput- client.
Comentarii